časnica
Look at other dictionaries:
casnică — CÁSNICĂ s. gospodină, (rar) menajeră. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
gospodină — GOSPODÍNĂ, gospodine, s.f. Femeie care se ocupă cu treburile gospodăriei, ale casei familiale; casnică. ♦ Femeie pricepută în treburile gospodăriei, ale casei familiale. ♢ (Adjectival) Femeie foarte gospodină. ♦ Stăpâna unei gospodării. – Din sl … Dicționar Român
casnic — CÁSNIC, Ă, casnici, ce, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. Care ţine de casă1, de gospodărie. ♢ Industrie casnică = activitate industrială neevoluată, desfăşurată în mod auxiliar în gospodărie cu unelte relativ simple, care are ca obiect obţinerea unor… … Dicționar Român
casă — CÁSĂ1, case, s.f. 1. Clădire destinată pentru a servi de locuinţă omului. ♢ loc. adj. De casă = făcut în casă1. ♢ expr. (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulţi. A i fi cuiva casa casă şi masa masă = a duce o viaţă ordonată, normală,… … Dicționar Român
gospodar — GOSPODÁR, gospodari, s.m., adj.m. 1. s.m. Om care posedă o gospodărie. 2. s.m., adj.m. (Om) care dovedeşte pricepere, chibzuială în conducerea unei gospodării (personale, de stat etc.), a unei instituţii, organizaţii etc. 3. s.m. (reg.) Soţ (în… … Dicționar Român
gospodărie — GOSPODĂRÍE, gospodării, s.f. 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea (imobilă a) unui locuitor, îndeosebi a unui ţăran (şi a familiei sale); casă1. ♦ Unitate formată dintr o locuinţă şi din persoanele (înrudite) care o locuiesc, trăind în … Dicționar Român
pisălog — PISĂLÓG, OÁGĂ, pisălogi, oage s.n., adj. 1. s.n. Unealtă casnică (de lemn, de metal, de piatră etc.) de obicei rotunjită cu o măciucă la un capăt sau la amândouă, cu care se pisează ceva în piuliţă sau în piuă; pilug. 2. adj. (fam.; adesea… … Dicționar Român
rodan — RODÁN, rodane, s.n. (reg.) Unealtă casnică cu care se deapănă firele textile de pe scul pe ţevi sau pe mosoare; sucală. – Din ngr. rodháni. Trimis de baron, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RODÁN s. v. sucală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
război — RĂZBÓI1, războaie, s.n. Conflict armat (de durată) între două sau mai multe grupuri, categorii sociale sau state, pentru realizarea unor interese economice şi politice; răzbel. Război civil = luptă armată între două sau mai multe grupări politice … Dicționar Român
stative — STATÍVE s.f. pl. (reg.) 1. Război de ţesut manual. ♢ expr. A pune pânza în stative cu cineva = a lucra în tovărăşie cu cineva, a se asocia cu cineva. 2. Instrument cu ajutorul căruia se întinde pielea vitelor tăiate, spre a fi curăţată de păr,… … Dicționar Român
