deziderat
Look at other dictionaries:
deziderat — DEZIDERÁT, deziderate, s.n. Ceea ce ar fi de dorit să se întâmple, să se realizeze; cerinţă, dorinţă. – Din lat. desideratum. Trimis de Iris, 27.11.2008. Sursa: DEX 98 DEZIDERÁT s. v. chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voie … Dicționar Român
deziderát — s. n., pl. dezideráte … Romanian orthography
deziderat — gl. desideratum … Slovar slovenskega knjižnega jezika
doleanţă — DOLEÁNŢĂ, doleanţe, s.f. Dorinţă, cerere, plângere (expusă în scris sau oral). [pr.: le an ] – Din fr. doléance. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DOLEÁNŢĂ s. 1. v. dorinţă. 2. v. rugăminte. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
dorinţă — DORÍNŢĂ, dorinţe, s.f. 1. Stare sufletească a celui care tinde, râvneşte, aspiră la ceva; năzuinţă, dor, aspiraţie. ♦ Ceea ce constituie năzuinţa, aspiraţia cuiva. 2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.); voie. 3. Atracţie erotică. [pl.… … Dicționar Român
desiderata — [ deziderata ] n. m. pl. • 1783; plur. du mot lat. neutre desideratum → désirer 1 ♦ Didact. Lacune que présente une science, une institution, un livre, etc. La neurologie a ses desiderata. REM. Le sing. DESIDERATUM [ dezideratɔm ] se rencontre… … Encyclopédie Universelle
desideratum — desiderata [ deziderata ] n. m. pl. • 1783; plur. du mot lat. neutre desideratum → désirer 1 ♦ Didact. Lacune que présente une science, une institution, un livre, etc. La neurologie a ses desiderata. REM. Le sing. DESIDERATUM [ dezideratɔm ] se… … Encyclopédie Universelle
cerinţă — CERÍNŢĂ, cerinţe, s.f. Nevoie; pretenţie; exigenţă. – Cere + suf. inţă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CERÍNŢĂ s. 1. exigenţă, imperativ, necesitate, nevoie, obligaţie, pretenţie, trebuinţă, (înv. şi reg.) niştotă, (înv.) nevoinţă … Dicționar Român
postulat — POSTULÁT, postulate, s.n. Adevăr fundamental care apare ca evident şi care nu are nevoie să fie demonstrat; principiu de bază, normă. ♦ Enunţ logic considerat primul într un sistem deductiv. – Din fr. postulat, lat. postulatum. Trimis de… … Dicționar Român
supin — SUPÍN, supine, s.n. Mod nepersonal al unui verb, precedat în mod obligatoriu de una dintre prepoziţiile de , la etc., având aceeaşi formă ca participiul trecut, de care se deosebeşte prin aceea că nu este variabil. – Din lat. supinum, fr. supin.… … Dicționar Român
