- tigla
- tígla žDEFINICIJAreg.1. građevni materijal dobiven pečenjem gline; opeka, cigla, matun, tikal2. glačalo, pegla, sumprešETIMOLOGIJAdalmat. ← lat. tegula
Hrvatski jezični portal. 2014.
tigla
Look at other dictionaries:
tiglă — tíglă s.f. (reg.) miez cleios din pâine; slănină; pământ cleios. Trimis de blaurb, 09.03.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
ţiglă — ŢÍGLĂ1, ţigle, s.f. Piesă de argilă arsă, de sticlă, de mortar, de ciment, în formă de placă, folosită la învelit casele. – Din scr. cigla. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98 ŢÍGLĂ2, ţigle, s.f. (reg.) Vergea de lemn sau de metal… … Dicționar Român
Ţigla River — River Countries Romania Counties Mureş County … Wikipedia
ţíglã — s. f. (sil. glã), g. d. art. ţíglei; pl. ţígle … Romanian orthography
oală — OÁLĂ, oale, s.f. 1. Vas de lut ars, de metal, de porţelan etc., de obicei cu gura largă şi cu înălţimea mai mare decât lărgimea, folosit în gospodărie pentru pregătirea, păstrarea etc. bucatelor. ♢ expr. Cât o oală de praznic = foarte mare. A… … Dicționar Român
ţiglar — ŢIGLÁR, ţiglari, s.m. Persoană care face ţigle1 sau care acoperă clădirile cu ţiglă1. – Ţiglă + suf. ar. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ţiglár s. m. (sil. glar), pl. ţiglári Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
ţiglărie — ŢIGLĂRÍE, ţiglării, s.f. Loc unde se fac sau se vând ţigle1. – Ţiglă + suf. ărie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ţiglăríe s. f. (sil. glă ), art. ţiglăría, g. d. art. ţiglăríei; pl. ţiglăríi, art. ţiglăríile … Dicționar Român
Lucban, Quezon — Infobox Philippine municipality infoboxtitle = Municipality of Lucban sealfile = Ph seal quezon lucban.png locatormapfile = Ph locator quezon lucban.png caption = Map of Quezon showing the location of Lucban. region = CALABARZON (Region IV A)… … Wikipedia
falţ — FALŢ, falţuri, s.n. 1. Cleşte de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a feţelor încălţămintei. 2. Fiecare dintre bucăţile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la maşina de fălţuit. 3. Tăietură, scobitură făcută pe marginea … Dicționar Român
frigare — FRIGÁRE, frigări, s.f. 1. Vergea de fier sau de lemn ascuţită la un capăt, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jăraticului2; ţiglă. ♢ loc. adj. şi adv. La frigare = fript în frigare deasupra jeraticului. 2. (bot.; la pl.) Plantă… … Dicționar Român
