Hrvatski jezični portal. 2014.
zăvor — ZĂVÓR, zăvoare, s.n. 1. Încuietoare la uşi, uneori şi la ferestre, constând dintr o mică bară mobilă care intră într o ureche fixată în toc; ivăr. 2. Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanică, comandată sau automată, a unuia dintre organele… … Dicționar Român
závor — m (závōrnica ž) 1. {{001f}}spojni klin pluga ili kola 2. {{001f}}gredica ili klin kojim se osiguravaju vrata da se ne otvaraju; kračun, zavornica, prijevornica, zasovnica, zasun, zavoranj 3. {{001f}}tip kočnice na zaprežnim kolima … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
zavòr — ôra m (ȍ ó) star. 1. zavrtje: zavor voza 2. zavora: po klancu navzdol zavor pridržuje voz … Slovar slovenskega knjižnega jezika
zãvór — s. n., pl. zãvoáre … Romanian orthography
zăvorî — ZĂVORÎ, zăvorăsc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ tranz. A bloca intenţionat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr un ansamblu faţă de un alt obiect sau faţă de o altă piesă. ♦ tranz. A… … Dicționar Român
ivăr — ÍVĂR, ivăre, s.n. 1. Clanţă (la uşă). 2. Încuietoare (la uşă), zăvor. – cf. săs. v i r o l (= germ. Wirbel şurub ). Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 ÍVĂR s. 1. v. clanţă. 2. v. zăvor. Trimis de sive … Dicționar Român
rătez — RĂTÉZ, răteze, s.n. Închizătoare primitivă de lemn sau de oţel în formă de limbă, pentru uşi, porţi sau ferestre; zăvor. [var.: răteáză s.f.] – Din ucr. retjaz, magh. retesz. Trimis de LauraGellner, 04.07.2004. Sursa: DEX 98 RĂTÉZ s. v. clanţă … Dicționar Român
zavóra — e ž (ọ̑) 1. priprava, mehanizem za zaviranje česa, zlasti vozila: zavore delujejo, žarg. primejo; ekspr. zavore so zacvilile; preizkusiti zavoro; zavreti z zavoro; zavore kolesa; zavore pri avtomobilu; pedal, ročica zavore / potegniti zavoro… … Slovar slovenskega knjižnega jezika
Einar Örn Benediktsson — Saltar a navegación, búsqueda Einar Örn Benediktsson (Reikiavik, Islandia, 29 de octubre de 1962) es un licenciado en ciencias de la comunicación, cantante y trompetista. Contenido 1 Biografía 2 Discografía … Wikipedia Español
clanţ — CLANŢ, (1) interj., (2) clanţuri s.n. 1. interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanţa uşii, de izbirea fălcilor sau a dinţilor, de ţăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. s.n. Cioc; p. ext.… … Dicționar Român
