- orfan
- òrfān m <N mn -ani>DEFINICIJAreg. dijete bez roditelja, dijete kojeg su se roditelji odrekli; siročeETIMOLOGIJAlat. orphanus: koji je bez roditelja ← grč. orphanós
Hrvatski jezični portal. 2014.
orfan
Look at other dictionaries:
orfan — ORFÁN, Ă, orfani, e, adj. (Adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre părinţi sau pe amândoi; sărman. ♦ Lipsit de ceva. – Din ngr. orfanós, lat. orphanus, a, um. Trimis de ionel bufu, 09.05.2004. Sursa: DEX 98 ORFÁN adj., s. (înv. şi… … Dicționar Român
Orfan — Orfan, 1) (Orfano), Stadt im türkischen Ejalet Salonik (Macedonien), am Busen von Kontessa, hat mehre Bäder, eine Moschee, Baumwollenhandel, Seildreherei, Hafen u. 3000 Ew. Dabei die Ruinen der Stadt Kontessa; 2) See u. 3) Fluß, durch denselben… … Pierer's Universal-Lexikon
þorfan — wv/t1b 3rd pres þorfð past þorfte ptp geþorft to need … Old to modern English dictionary
orfán — adj. m., pl. orfáni; f. sg. orfánã, pl. orfáne … Romanian orthography
orphan — /orfan/ Any person (but particularly a minor or infant) who has lost both (or, sometimes, one) of his or her parents … Black's law dictionary
orfelin — ORFELÍN, Ă, orfelini, e s.m. şi f., adj. (Rar) (Copil) orfan. – Din fr. orphelin. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 ORFELÍN adj., s. v. orfan. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime orfelín … Dicționar Român
sărman — SĂRMÁN, Ă, sărmani, e, adj. 1. (Adesea substantivat) Sărac (1). 2. (înv. şi reg.) Orfan. 3. (Adesea substantivat; exprimă compătimire faţă de cineva sau de ceva) Biet, nenorocit, sărac (7). [var.: (reg.) sărimán, ă, sirimán, ă, sirmán, ă adj.] –… … Dicționar Român
sărac — SĂRÁC, Ă, săraci, ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu are avere, care este lipsit de bunurile materiale necesare vieţii; sărman, nevoiaş. ♢ expr. Sărac şi curat, se spune despre cei care preferă să rămână săraci (1) decât să se îmbogăţească … Dicționar Român
Famous Footwear — The 2005 2011 Logo Type Wholly owned subsidiary Industry Retailing Founded Madison, Wisconsin (1960) Founder(s) Neil … Wikipedia
copil — COPÍL1, copii, s.m. 1. Băiat sau fată în primii ani ai vieţii (până la adolescenţă). ♢ Copil de şcoală = copil care a depăşit vârsta de 7 (sau 6) ani şi merge la şcoală. Copil mic (sau, pop., de ţâţă) = sugaci. ♢ loc. adv. De (mic) copil = din… … Dicționar Român
