síliti — im nedov. (í ȋ) 1. s silo, pritiskom delati, povzročati, da kdo kaj naredi, dela, česar noče, ne želi: siliti koga delati, k delu; siliti otroka, naj jé; silil se je, da bi zaspal; siliti se z jedjo, pijačo / siliti koga v zakon // povzročati,… … Slovar slovenskega knjižnega jezika
šíliti — im nedov. (í ȋ) delati ostro, koničasto: šiliti konico; šiliti z nožem, s šilčkom / šiliti svinčnik … Slovar slovenskega knjižnega jezika
decubit — DECUBÍT s.n. Poziţie a corpului când este întins la orizontală. ♦ Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliţi să stea mult timp culcaţi. – Din fr. décubitus, lat. decubitus. Trimis de dante, 13.07.2004. Sursa: DEX 98 decúbit s. n.… … Dicționar Român
sili — SILÍ, silésc, vb. IV. 1. tranz. A obliga (prin violenţă) pe cineva să facă ceva; a constrânge, a forţa. ♦ A determina, a convinge, a îndupleca. 2. intranz. şi refl. A da zor, a se grăbi. ♢ tranz. fact. Începu să silească vitele. 3. refl. şi… … Dicționar Român
ghetou — GHETÓU, ghetouri, s.n. Cartier al unui oraş în care erau constrânşi să trăiască evreii din unele ţări. [var.: ghetó s.n.] – Din it., fr. ghetto, germ. Getto. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ghetóu s. n … Dicționar Român
theţi — THÉŢI s.m.pl. (În Grecia antică) Ţărani care, pierzându şi micile proprietăţi, erau siliţi să muncească pe pământurile aristocraţilor sau să vagabondeze, cerşind. [< fr. thétes, cf. gr. thes]. Trimis de LauraGellner, 17.10.2005. Sursa: DN … … Dicționar Român
prìsiliti — (koga, što, se) svrš. 〈prez. īm (se), pril. pr. īvši (se), prid. trp. prìsiljen〉 1. {{001f}}a. {{001f}}primorati, siliti koga ili sebe na kakav postupak, odricanje i sl. b. {{001f}}uzrokovati ponašanje suprotno od željenog [oluja nas je prisilila … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
silit — SILÍT2, Ă, siliţi, te, adj. 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă; forţat, constrâns, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de formă. 2. (Despre acţiuni, mişcări etc.) Zorit2, grăbit. – v. sili.… … Dicționar Român
silă — SÍLĂ, sile, s.f. 1. Sentiment de dezgust, de scârbă, de neplăcere, de repulsie faţă de cineva sau de ceva; aversiune. ♢ loc. adv. În (sau, rar, cu, înv. de) silă = fără tragere de inimă, fără interes, fără plăcere; din obligaţie. 2. Constrângere … Dicționar Român
docile — do|cile [ˈdəusaıl US ˈda:səl] adj [Date: 1400 1500; : Latin; Origin: docilis, from docere to teach ] quiet and easily controlled ▪ Labradors are gentle, docile dogs. >docilely adv >docility [dəuˈsılıti US da: ] n [U] … Dictionary of contemporary English
