- afirmativ
- ȁfirmatīv mDEFINICIJA1. lingv. afirmativna riječ ili fraza2. pravn. pol. strana u nekom razgovoru, debati i sl. koja podržava prethodno izneseni prijedlogETIMOLOGIJAvidi afirmacija
Hrvatski jezični portal. 2014.
afirmativ
Look at other dictionaries:
afirmativ — AFIRMATÍV, Ă, afirmativi, e, adj. (Despre un enunţ) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conţine o afirmaţie. ♢ expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla aşa; în cazul când întâmplările sunt favorabile. – … Dicționar Român
afirmatív — adj. m., pl. afirmatívi; f. sg. afirmatívã, pl. afirmatíve … Romanian orthography
da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel … Dicționar Român
negativ — NEGATÍV, Ă, negativi, e, adj., s.n. I. adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însuşiri bune, de calităţi, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic… … Dicționar Român
aserţiune — ASERŢIÚNE, aserţiuni, s.f. (fil.) Enunţ care este dat ca adevărat; p.gener. afirmaţie. [pr.: ţi u ] – Din fr. assertion, lat. assertio, onis. Trimis de laurap, 18.11.2002. Sursa: DEX 98 ASERŢIÚNE s. v. afirmaţie, cuvânt, declaraţie, mărturisire … Dicționar Român
dar — DAR1 conj., adv. a. conj. I. (Leagă propoziţii sau părţi de propoziţie adversative) 1. (Arată o opoziţie) Cu toate acestea, totuşi. ♢ expr. D apoi (bine) sau dar cum să nu, se spune ca răspuns negativ la o propunere. ♦ Ci. Nu că zic, dar aşa este … Dicționar Român
de — DE1 conj. I. (Exprimă raporturi de subordonare) 1. (Introduce o propoziţie condiţională) În cazul că, dacă. 2. (Precedat de şi introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi, şi dacă. Obraznicul, şi de i cu obraz, tot fără obraz se poartă. ♦ … Dicționar Român
nu — adv. I. (Serveşte la formarea formei negative a verbului, de obicei precedându l nemijlocit). 1. (Neagă predicatul şi dă întregii propoziţii un caracter negativ) Nu l am cunoscut niciodată. ♢ (În propoziţii interogative) Nu ai primit scrisorile… … Dicționar Român
perfect — PERFÉCT, Ă, perfecţi, te, adj., s.n. I. adj. 1. Care întruneşte în gradul cel mai înalt toate calităţile cerute; desăvârşit. ♢ Gaz perfect = gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile faţă de distanţele dintre ele, nu exercită forţe de… … Dicționar Român
