- limitrof
- lȉmitrof m <N mn -i>DEFINICIJAonaj koji je neposredan susjed neke zemlje, regije i sl.ETIMOLOGIJAv. limit + -trof
Hrvatski jezični portal. 2014.
limitrof
Look at other dictionaries:
limitrof — LIMITRÓF, Ă, limitrofi, e, adj. Care se află în limita, la hotarul unei ţări, unui ţinut, unei suprafeţe etc.; vecin, învecinat. – Din fr. limitrophe. Trimis de LauraGellner, 24.05.2004. Sursa: DEX 98 LIMITRÓF adj. 1. v. învecinat. 2. v.… … Dicționar Român
limítrof — li|mí|trof Mot Pla Adjectiu variable … Diccionari Català-Català
limitróf — adj. m. (sil. trof), pl. limitrófi; f. sg. limitrófã, pl. limitrófe … Romanian orthography
mărginaş — MĂRGINÁŞ, Ă, mărginaşi, e, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care se află la margine, la hotar, la extremitate; periferic, lăturalnic, limitrof. 2. adj., s.m. şi f. (Persoană) care locuieşte, care se află la marginea unei aşezări omeneşti, a unui… … Dicționar Român
C.V.Gheorghiu — Constantin Virgil Gheorghiu (* 15. September 1916 in Valea Albă, Rumänien; † 22. Juni 1992 in Paris) war ein rumänischer Schriftsteller. Nach dem Studium der Philosophie in Bukarest und der protestantischen Theologie in Heidelberg wurde er als… … Deutsch Wikipedia
Constantin Virgil Gheorghiu — (* 15. September 1916 in Valea Albă, Rumänien; † 22. Juni 1992 in Paris) war ein rumänischer Schriftsteller. Nach dem Studium der Philosophie in Bukarest und der protestantischen Theologie in Heidelberg wurde er als rumänischer Ministerialbeamter … Deutsch Wikipedia
hotar — HOTÁR, hotare, s.n. 1. Linie de demarcaţie care desparte o ţară de alta; frontieră, graniţă. ♢ Piatră de hotar = piatră, stâlp prin care se indică un hotar. ♦ Linie care desparte o proprietate de alta sau o aşezare de alta. 2. fig. Limită,… … Dicționar Român
lovi — LOVÍ, lovesc, vb. IV. 1. tranz., intranz. şi refl. A (se) atinge cu putere, a (se) izbi. ♦ tranz. A bate. ♦ tranz. fig. A aduce prejudicii, pagube; a atinge, a leza. 2. tranz. şi refl. A (se) atinge (fără violenţă). 3 … Dicționar Român
margine — MÁRGINE, margini, s.f. 1. Loc unde se termină o suprafaţă; extremitate, capăt al unei suprafeţe. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) margini = nesfârşit, infinit; imens. ♦ spec. Hotar, frontieră. ♦ spec. Periferie. ♦ spec. Mal, ţărm. 2. Circumferinţă a … Dicționar Român
megieş — MEGIÉŞ, Ă, megieşi, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. (În evul mediu, în Moldova şi în Ţara Românească) Ţăran liber, stăpân de pământ. ♢ (Adjectival) Ţăran megieş. 2. s.m. şi f., adj. (pop.) Vecin. [pr … Dicționar Român
