- rašpica
- rȁšpica žDEFINICIJA1. dem. od rašpa12. [i] (+ potenc.)[/i] term. ob. manja priručna rašpa posebne namjene [rašpica za nokte]ETIMOLOGIJAvidi rašpa
Hrvatski jezični portal. 2014.
rašpica
Look at other dictionaries:
răspica — RĂSPICÁ, răspíc, vb. I. tranz. (înv.) 1. (Rar) A străbate, a despica. ♦ fig. A analiza. 2. A rosti, a pronunţa clar, lămurit, limpede. ♦ A explica cu claritate. – Răs + [des]pica. Trimis de dante, 03.07.2004. Sursa: DEX 98 RĂSPICÁ vb. v.… … Dicționar Român
răspicat — RĂSPICÁT, Ă, răspicaţi, te, adj. (Şi adverbial; despre vorbe; p. ext. despre voce) Lămurit, desluşit, limpede; p. ext. hotărât, energic. ♦ (Despre gesturi, atitudini) Bine determinat, precis. – v. răspica. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX… … Dicționar Român
răspicare — RĂSPICÁRE, răspicări, s.f. (înv.) Faptul de a răspica. – v. răspica. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂSPICÁRE s. v. analizare, analiză, cercetare, clarificare, desluşire, dezlegare, elu cidare, examen, examinare, explicare,… … Dicționar Român
bâigui — BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. intranz. şi refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – cf. magh. b o l y o n g n i a rătăci . Trimis de paula, 14.04.2009. Sursa: DEX 98 A bâigui ≠ a răspica Trimis de siveco, 14.04.2009. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
desface — DESFÁCE, desfác, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) descompune în părţile componente. ♦ tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ tranz. A anula o învoială, un contract etc. 2. tranz. şi refl. A (se) desprinde din locul sau … Dicționar Român
despături — DESPĂTURÍ, despăturesc, vb. IV. tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [var.: despăturá vb. I] – Des1 + [îm]pături (împături). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A despături ≠ a împături Trimis de siveco,… … Dicționar Român
determina — DETERMINÁ, determin, vb. I. tranz. 1. A condiţiona în mod necesar, a servi drept cauză pentru apariţia sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui. 2. A fixa (cu precizie); a stabili, a hotărî (o dată, un termen etc.). ♦ spec.… … Dicționar Român
dezdoi — DEZDOÍ, dezdói, vb. IV. 1. tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. refl. A reveni în poziţie dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [prez. ind. şi: dezdoiésc] – Dez + [în]doi. Trimis de… … Dicționar Român
lămuri — LĂMURÍ, lămuresc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A ajuta pe cineva să înţeleagă sau a înţelege, a ajunge să înţeleagă ceva. ♦ refl. recipr. A ajunge la o concluzie, la înţelegerea unui lucru în urma unei discuţii în care s au dezbătut aspectele… … Dicționar Român
răsfăţa — RĂSFĂŢÁ, răsfắţ, vb. I. 1. tranz. A înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandreţe exagerată; a alinta; a răzgâia. ♦ refl. A se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face fasoane, mofturi; a se răzgâia. 2. tranz. şi refl. A (se)… … Dicționar Român
