prozelit — PROZELÍT, Ă, prozeliţi, te, s.m. şi f. Persoană convertită de curând la o credinţă, la o doctrină etc.; adept nou (şi înflăcărat) al unei credinţe, al unei doctrine etc. – Din fr. prosélyte, lat. proselytus. Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004.… … Dicționar Român
prozèlīt — m 〈G prozelíta〉 1. {{001f}}rel. novi, gorljivi obraćenik u vjeru 2. {{001f}}pren. podr. onaj koji je nedavno promijenio mišljenje, stranku i sl. ✧ {{001f}}njem. ← grč … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
prozelít — s. m., pl. prozelíţi … Romanian orthography
prozelit — gl. proselit … Slovar slovenskega knjižnega jezika
neofit — NEOFÍT, Ă, neofiţi, te, s.m. şi f. Persoană care a îmbrăţişat de curând o nouă religie, abandonând credinţa veche; p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într o grupare, într o colectivitate etc. şi este… … Dicționar Român
prozelitski — prozèlītski pril. DEFINICIJA kao prozelit, na način prozelita ETIMOLOGIJA vidi prozelit … Hrvatski jezični portal
prozèlītski — pril. kao prozelit, na način prozelita … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
prozelitism — PROZELITÍSM s.n. 1. Zel, râvnă, strădanie de a face prozeliţi. 2. Devotament, ataşament (la o credinţă, la o doctrină etc.) specific prozeliţilor. – Din fr. prosélytisme. Trimis de iacobpompilia, 12.02.2004. Sursa: DEX 98 prozelitísm s. n.… … Dicționar Român
trinitarian — TRINITARIÁN, Ă, trinitarieni, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Credincios creştin care acceptă ca dogmă de bază existenţa trinităţii. 2. adj. Care aparţine trinitarienilor (1), privitor la trinitarieni. [pr.: ri an] – Din engl. trinitarian … Dicționar Român
prozelitizam — prozelitìzam m <G zma> DEFINICIJA uporno i dosljedno nastojanje za obraćenjem drugih u svoju vjeru (ili ideologiju) ETIMOLOGIJA vidi prozelit … Hrvatski jezični portal