Hrvatski jezični portal. 2014.
învestitură — ÎNVESTITÚRĂ, învestituri, s.f. Act prin care cineva este învestit cu o demnitate. ♦ (În societatea medievală) Ceremonie solemnă prin care o persoană era învestită cu o demnitate, cu un drept etc. de către seniorul său. – Învesti + suf. tură (după … Dicționar Român
INVESTITURA — est intromissio in feudum, praedium, munus dignitatemk noviter acquisitam. Estque vel Propria s. vera, cum res ipsa traditur: ut possessio terrae super ipsam terram, traditione glebae ab eadem revulsae; vel Impropria, cum rei nomine, symboli… … Hofmann J. Lexicon universale
investitură — INVESTITÚRĂ s.f. v. învestitură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
investitura — s.f. [dal lat. mediev. investitura, der. di investire mettere in possesso d una dignità ]. 1. (stor.) [immissione nel possesso di un fondo compiuta dal signore feudale a vantaggio del vassallo] ▶◀ ‖ infeudamento. 2. (fig.) [l investire di un… … Enciclopedia Italiana
investitúra — ž 1. {{001f}}pov. uvođenje u posjed, davanje prava na posjedovanje zemlje 2. {{001f}}a. {{001f}}svečano postavljanje na visoki položaj u vlasti ili u crkvi; inauguracija, ustoličenje b. {{001f}}odobrenje tijela koje ima zakonodavnu vlast da… … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
investitūra — statusas T sritis Politika apibrėžtis Simbolinis valdžios įgaliojimų perdavimo aktas. Šiuolaikinėse parlamentinėse demokratijose – formalus įgaliojimų suteikimas naujai sudaromai vyriausybei, parlamentui balsuojant dėl vyriausybės sudėties in… … Politikos mokslų enciklopedinis žodynas
investitura — {{hw}}{{investitura}}{{/hw}}s. f. Concessione di un feudo, di una carica, di un diritto e sim., spec. mediante atto o cerimonia solenne: investitura ecclesiastica … Enciclopedia di italiano
investitúra — e ž (ȗ) 1. v fevdalizmu slovesna podelitev službe, posesti vazalu ali škofu, umestitev: prisostvovati investituri ♦ zgod. boj za investituro investiturni boj 2. polit., v nekaterih državah izrazitev zaupanja parlamenta novi vladi: dobiti… … Slovar slovenskega knjižnega jezika
Investitūra eventuālis — Investitūra eventuālis, Eventualbelehnung, s.u. Lehn. I. simultanĕa, Mitbelehnung … Pierer's Universal-Lexikon
investitura — in·ve·sti·tù·ra s.f. 1. TS stor. nel Medioevo, conferimento da parte del sovrano o del signore feudale di un feudo o di una dignità, di una carica politica o ecclesiastica e sim. | cerimonia in cui si conferiva tale carica, dignità, ecc. 2. BU… … Dizionario italiano
