Hrvatski jezični portal. 2014.
proteză — PROTÉZĂ, proteze, s.f. 1. Aparat sau piesă medicală care înlocuieşte un organ, un membru, o parte dintr un membru amputat sau un conduct natural al corpului omenesc ori pe care se fixează o dantură falsă. ♦ Operaţie chirurgicală prin care se… … Dicționar Român
proteza — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż Ia, CMc. protezazie {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} sztuczny odpowiednik, zamiennik lub uzupełnienie brakującej części ciała, narządu, organu albo tkanki : {{/stl 7}}{{stl 10}}Proteza… … Langenscheidt Polski wyjaśnień
protéza — ž 1. {{001f}}pomagalo od raznih materijala (drveta, porculana, kovine, plastične mase) koje zamjenjuje izgubljen ili bitno oštećen organ ljudskog tijela ili njegov dio [zubna ∼] 2. {{001f}}lingv. glasovi koji se razvijaju ispred nekih vokala… … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
proteza — protezá vb., ind. prez. 1 sg. protezéz, 3 sg. şi pl. protezeáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
proteza — ż IV, CMs. protezazie; lm D. protezaez 1. «sztuczne uzupełnienie (aparat, przyrząd) brakującej części ciała lub narządu» Proteza dentystyczna, ortopedyczna, kosmetyczna. Proteza ręki, nogi. Mieć protezę. Używać protezy. Nosić protezę. Posługiwać… … Słownik języka polskiego
protéza — e ž (ẹ̑) priprava, ki nadomešča manjkajoče dele telesa, navadno ude, zobe: namesto roke je imela protezo; pripeti, sneti protezo; lesena, jeklena proteza; invalid s protezo / nožna, zobna proteza … Slovar slovenskega knjižnega jezika
protézã — s. f., g. d. art. protézei; pl. protéze … Romanian orthography
protetic — PROTÉTIC, Ă, protetici, ce, adj. 1. (med.) Care ţine de proteză (1), privitor la proteză (1). 2. (fon.; despre sunete) Care se adaugă la începutul unui cuvânt, fără a i schimba înţelesul. – Din fr. prothétique. Trimis de ana zecheru, 19.04.2004.… … Dicționar Român
placă — PLÁCĂ, plăci, s.f. 1. (De obicei urmat de determinări care indică materia) Bucată de material cu feţele plane şi cu o grosime uniformă şi mult mai mică decât celelalte două dimensiuni. ♢ Placă aglomerată = placă (1) obţinută prin aglomerarea cu… … Dicționar Român
dantură — DANTÚRĂ, danturi, s.f. 1. Totalitatea dinţilor unei persoane; p. ext. felul în care sunt înşiraţi şi alcătuiţi dinţii; dentiţie. ♢ Dantură (falsă) = proteză dentară. 2. Ansamblu format din dinţii unor organe de maşini sau scule (roţi dinţate,… … Dicționar Român
