pendul — PENDÚL, pendule, s.n. 1. Corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe când este scos din poziţia de echilibru stabil; p. ext. dispozitiv sau piesă a unui mecanism a căror oscilaţie reglează mişcările unei maşini sau… … Dicționar Român
Pendul, das — Das Pếndul, des s, plur. ut nom. sing. aus dem Latein. Pendulum, in der Mechanik, ein schwerer Körper, welcher so aufgehänget worden, daß er an dem einen Ende um einen festen Punct beweglich ist, und sich wechselsweise hin und her bewegen, d.i.… … Grammatisch-kritisches Wörterbuch der Hochdeutschen Mundart
pèndul — pèn|dul Mot Pla Adjectiu variable … Diccionari Català-Català
pendúl — s. n., pl. pendúle … Romanian orthography
Pendul — pendolo … Mini Vocabolario milanese italiano
pendul — pen|dul sb., et, er, erne … Dansk ordbog
balistic — BALÍSTIC, Ă, balistici, ce, adj., s.f. 1. adj. Privitor la mişcarea proiectilelor în spaţiu. ♢ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care… … Dicționar Român
pendular — PENDULÁR, Ă, pendulari, e, adj. Care are o mişcare (ca) de pendul; specific pendulului; oscilant, oscilatoriu. ♦ fig. Care trece (periodic) de la o stare la alta. – Pendul + suf. ar. cf. fr. p e n d u l a i r e. Trimis de valeriu, 03.02.2004.… … Dicționar Român
pendulă — PENDÚLĂ s.f. v. pendul. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PENDÚLĂ s. (înv., în Mold.) ornic. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime pendúlă (ceas) s. f., g. d. art. pendúlei; pl. pendúle … Dicționar Român
pendula — PENDULÁ, pendulez, vb. I. intranz. (Despre pendule) A face mişcări oscilatorii (lente) de o parte şi de alta a poziţiei de echilibru; a oscila; p. gener. (despre alte obiecte) a face mişcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre… … Dicționar Român