patronim

patronim
patrònīm m <N mn patroními>
DEFINICIJA
lingv. obiteljsko ime, prezime, izvedeno prema imenu oca ili imenu nekog pretka
ETIMOLOGIJA
lat. patronymicus ← grč. patrōnymikós ≃ patḗr: otac + -onim

Hrvatski jezični portal. 2014.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • patronim — PATRONÍM, patronime, s.n. Nume de familie. – Din fr. patronyme. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  PATRONÍM s. v. nume de familie. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  patroním s. n., pl. patroníme …   Dicționar Român

  • patrònīm — m 〈N mn patroními〉 lingv. obiteljsko ime, prezime, izvedeno prema imenu oca ili imenu nekog pretka; patronimik ✧ {{001f}}lat. ← grč …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • patronimie — PATRONIMÍE s.f. Ramură a genealogiei care cercetează evoluţia numelor după tată într o familie. – De la patronim. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  patronimíe s. f., g. d. art. patronimíei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • patronimički — patronìmičkī prid. DEFINICIJA koji se odnosi na patronim ETIMOLOGIJA vidi patronim …   Hrvatski jezični portal

  • patronimik — patronìmik m <N mn ici> DEFINICIJA v. patronim ETIMOLOGIJA vidi patronim …   Hrvatski jezični portal

  • patronìmik — m 〈N mn ici〉, {{c=1}}v. {{ref}}patronim{{/ref}} …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • patronìmičkī — prid. koji se odnosi na patronim …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • nume — NÚME, nume, s.n. 1. Cuvânt sau grup de cuvinte prin care numim, arătăm cum se cheamă o fiinţă sau un lucru, o acţiune, o noţiune etc. şi prin care acestea se individualizează. ♢ Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume pe care îl …   Dicționar Român

  • patronimic — PATRONÍMIC, patronimice, adj. (În sintagma) Nume patronimic (şi substantivat, n.) = a) nume pe care îl poartă (după tată) toţi membrii unei familii; nume de familie; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii şi format de la numele… …   Dicționar Român

  • poreclă — PORÉCLĂ, porecle, s.f. 1. Supranume dat, de obicei în bătaie de joc, unei persoane, mai ales în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activităţii sale. 2. (înv. şi reg.) Nume de familie. [var.:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”